Teoria nevoilor psihologice de bază consideră esențiale în viața fiecărei persoane existența și satisfacerea a trei nevoi distinse și universale: competență, relaționare și autonomie. Nevoile au fost definite de către Deci & Ryan, 2000 drept „nutrienți psihologici înnăscuti, care sunt esențiali pentru creșterea psihologică continuă, integritate și bunăstare”. Pe lângă faptul că aceste nevoi sunt universale și înnăscute, ele trebuie menținute în parametrii optimi (neîntrerupt satisfăcute) pentru a asigura o bună dezvoltare și funcționare (asociate pozitiv cu sănătatea mintală).
Dacă, competența, relaționarea și autonomia sunt satisfăcute/îndeplinite, atunci le putem vincula nemijlocit cu rezultate pozitive, și de asemenea, includ bunăstare generală, adaptare psihologică, funcționare optimă, integrare și dezvoltare socială. Conform lui White (1959), competența se referă la răspunsul eficient privind chemările mediului și capacitatea persoanei de a dobândi în urma interacțiunilor acele rezultate așteptate. Din perspectiva lui Deci & Ryan (2000) competența presupune angrenarea în provocări optimale și verificarea pe baza experienței a eficienței în lumea materială și socială.
Relaționarea reprezintă a doua nevoie fundamentală din cadrul teoriei autodeterminării și face apel la nevoia de atașament, la sentimente de securitate, apartenență și intimitate. Autonomia presupune întreprinderea de acțiuni din inițiativă proprie, fără control și constrângere externă, acțiuni care sunt bazate pe obiective și interese proprii. Din perspectiva teoriei auto-determinării, autonomia reprezintă „auto-organizare și reglare privind propriului comportament” (Deci & Ryan, 2000) sau „auto-guvernare sau conducere de sine” (Ryan & Deci, 2006).
Părinții sunt văzuți drept agenți de socializare pentru copiii lor care au un rol fundamental privind satisfacerea nevoilor de bază și bunăstarea psihologică a acestora pentru că ei contribuie prin practicile aplicate la influențarea internalizării valorilor, atitudinilor și comportamentelor. Familia constituie temelia, fundamentul satisfacerii acestor nevoi.
Receptivitatea parentală este asociată pozitiv cu satisfacerea nevoilor psihologice, în schimb percepția parentală de supraprotecție este relaționată negativ atât cu satisfacerea nevoilor psihologice de bază, cât și cu sănătatea mentală pozitivă percepută. Cel mai potrivit stil de
parenting este stilul autoritativ care corelează pozitiv cu satisfacerea nevoilor și bunăstarea emoțională, psihologică și socială.
Dacă mereu ne simțim controlați, urmăriți și nu putem lua decizii care ne definesc, fiind mereu influențate din exterior, atunci, vom afirma că vom avea un nivel mai scăzut privind satisfacerea nevoilor psihologice de baza.
