Ți s-a întâmplat vreodată să privești în urmă și să observi că anumite situații se repetă?
Poate îți este greu să pui limite. Poate simți nevoia să fii mereu pe placul celorlalți. Poate te îndoiești de tine mai des decât ai vrea. Poate ajungi în aceleași tipuri de relații sau te regăsești în aceleași conflicte, chiar și atunci când îți promiți că de această dată va fi diferit.
Uneori, ceea ce trăim din nou și din nou nu este întâmplător. Deși pot părea simple coincidențe, multe dintre experiențele noastre sunt influențate de tipare pe care le-am învățat de-a lungul vieții și pe care continuăm să le repetăm fără să ne dăm seama.
Aceste tipare pot apărea în relațiile noastre, în modul în care comunicăm, în felul în care gestionăm conflictele sau în relația pe care o avem cu noi înșine.
Ce sunt tiparele și de unde vin?
Când vorbim despre tipare, ne referim la moduri de a gândi, simți și reacționa care tind să se repete în viața noastră.
Unele ne ajută să ne adaptăm și să facem față situațiilor de zi cu zi. Altele însă pot deveni limitative și ne pot împiedica să răspundem flexibil la ceea ce trăim în prezent.
De multe ori, apar atât de firesc încât nici nu le mai punem sub semnul întrebării.
Multe dintre aceste tipare își au originea în copilărie și în relațiile cu persoanele care ne-au crescut. În familie învățăm, adesea fără explicații directe, cum să ne exprimăm emoțiile, cum să gestionăm conflictele și cum să ne raportăm la noi înșine și la ceilalți.
Experiențele repetate din primii ani de viață contribuie la formarea unor convingeri și reacții care, la acel moment, au avut un rol adaptativ. Însă ceea ce ne-a ajutat cândva să ne simțim în siguranță poate să nu mai fie la fel de util în prezent.
Poate ai învățat să eviți conflictul pentru a păstra liniștea. Poate ai învățat să fii mereu atent la nevoile celorlalți pentru a te simți acceptat. Sau poate să te retragi atunci când te simți criticat.
În timp, aceste reacții pot deveni atât de familiare încât le folosim fără să ne mai întrebăm dacă sunt cu adevărat potrivite pentru situația în care ne aflăm.
Tiparele nu înseamnă doar comportamente repetitive. De multe ori, ele sunt însoțite de emoții familiare, precum teama, rușinea, vinovăția sau anxietatea.
Atunci când o situație din prezent atinge un punct sensibil, acele emoții se pot activa rapid și pot declanșa reacții automate. Tocmai pentru că sunt atât de familiare, ele contribuie la menținerea tiparelor, chiar și atunci când ne dorim să reacționăm diferit.
De aceea, schimbarea unui tipar nu înseamnă doar modificarea unui comportament, ci și înțelegerea emoțiilor și nevoilor care se află în spatele lui.
Cum recunoști un tipar?
Un tipar poate fi greu de observat atunci când îl trăim. De multe ori, pare pur și simplu „felul nostru de a fi” sau modul firesc în care reacționăm.
Totuși, există câteva semne care ne pot indica prezența unui tipar.
Poate observi că:
- ajungi frecvent în relații în care nu te simți apreciat(ă);
- reacționezi defensiv sau te retragi atunci când cineva te critică;
- îți revine des gândul că nu ești suficient de bun(ă);
- îți este greu să spui „nu”, chiar și atunci când simți că ai nevoie;
- te învinovățești rapid atunci când ceva nu merge bine;
- simți nevoia să controlezi lucrurile pentru a te simți în siguranță;
- cauți constant validare sau confirmare din partea celorlalți;
De multe ori, tiparele sunt atât de familiare încât nici nu le observăm. Abia mai târziu realizăm că am ajuns din nou într-o situație cunoscută și ne spunem: „Iar am făcut la fel.”
De ce continuăm să le repetăm?
Nu toate tiparele sunt problematice. Unele ne ajută să ne organizăm viața, să luăm decizii și să construim relații sănătoase.
Însă există și tipare care ne aduc suferință, ne blochează sau ne îndepărtează de ceea ce avem nevoie.
Și atunci apare întrebarea: dacă ne fac rău, de ce continuăm să le repetăm?
De multe ori, ne întoarcem la ceea ce ne este familiar, chiar și atunci când nu ne face bine.
Mintea noastră recunoaște ceea ce cunoaște deja și îl percepe ca fiind mai sigur decât necunoscutul. Iar ceea ce este familiar poate oferi o senzație de predictibilitate, chiar și atunci când ne provoacă disconfort.
Nu alegem întotdeauna ceea ce este sănătos pentru noi.
Alegem adesea ceea ce ne este cunoscut.
Se pot schimba tiparele?
Da. Însă schimbarea nu apare prin forțare, perfecționism sau autocritică.
Primul pas nu este schimbarea în sine, ci conștientizarea. Este dificil să schimbi ceva ce nu observi.
Atunci când începi să recunoști tiparul în momentul în care apare, creezi spațiu pentru o alegere diferită.
Schimbarea nu se produce peste noapte și nu presupune reacții perfecte. Ea apare prin pași mici și repetați: să observi, să înțelegi și să alegi, uneori, un răspuns diferit.
În timp, ceea ce era o reacție automată poate deveni o alegere conștientă.
Fiecare moment în care observăm un tipar este o oportunitate de a alege altfel.
Schimbarea începe în spațiul dintre reacția automată și alegerea conștientă.
